Lumea exagereaza un pic cu hedge-funds astea(cine dracu ii pune sa investeasca), eu sunt un catastrofist prin definitie exagerand la extrem ceea ce o sa vina(din primavara o fac), iar capitalismul a raspandit in mod egal bogatia pe planeta Pamant. HA-HA!

Rezulta ca acest individ pe numele sau Bernard L. Madoff a tras o teapa de 37,5 miliarde de euro direct in inima Wall-Street-ului. Omul era, pana mai acum cateva zile, de mare incredere. Fost presedinte al NASDAQ, el emitea asa-zisele bonuri evreiesti cu rentabilitate de 1% pe luna! Si avea clienti. Mareeeee, da’ ce clienti avea ! Numa unu si unu. Nu pot sa nu imi ascund bucuria! Toti bogatii astia si-au luat o mare teapa . Bine, utilizand un pic ratiunea(aia cata mai am), ideea ar sta in felul urmator: daca bogatii sunt prostiti si jefuiti in halul ala, noua astora saraci cam ce ne pot face acesti indivizi?

Acestea fiind spunse, si, aruncand o privire tocmai pe titlul pus de mine postului, mi-am adus aminte ca trebuie sa continui ce am inceput.

Ideea este ca economia mondiala s-a blocat. Acum cateva luni, laolalta cu acest blocaj economico-financiar s-a simtit si un puseu inflationist deoarece depindem intr-o foarte mare proportie de pretul petrolului. Fenomenul se numeste stiintific Stagflatie . Dupa care preturile au stagnat. In imobiliare si auto chiar au luat-o mult in jos deoarece bancile nu dau credite iar consumul a inceput a se diminua de la o zi la alta. Pana aici toate bune si clare, intr-un fel este buna si o incetinire pentru ca economia sa se “spele” de spaculatori. Dar, cum bine stii, realitatea este insa mult mai complexa.

Conform oricarui manual de economie, a urmat o scadere a preturilor, da ar fi urmat si o crestere a consumului. Una logica, dealtfel. Eh, ea nu s-a intamplat! In loc sa vad o fiesta a creditului de sarbatorile astea(cum m-as fi asteptat) vad recesiune si ma trec niste fiori reci deflationisti.

Cineva ar trebui sa ne spuna cum ca, daca preturile continua sa scada la viteza la care o fac(ma refer la produsele de consum, si nu la utilitati), iar creditul nu functioneaza, este pentru ca lucrurile stau, intradevar, foarte-foarte prost, si nu pentru ca ne recuperam. Deflatia este un fenoment foarte complex. Este cel mai rau lucru ce ni s-ar putea intampla vreodata, economic vorbind. Japonia a trait-o in anii 90. Chiar si astazi sunt regiuni unde exista patrimoniu valorat ca in 1977!

O criza deflationista este precum ciuma in evul mediu. Nu are nici o legatura cu o criza de conjunctura, ciclica sau progresiva. O criza deflationista este o criza profunda, sistemica, reprezentand o paralizie economica daca vreti. Se poate traduce prin somaj foarte elevat(nimeni neavand locul de munca asigurat – ca in Spania astazi – ceea ce cred ca s-a si initiat) o contractie foarte agresiva a consumului si o lipsa de lichiditati cronica.

Mai pe scurt, tranzactiile mari(imobiliare, auto) cat si investitiile – vor fi inexistene, iar fara ele, nu exista credit. Fara credit nu exista lichiditati. Fara lichiditati nu exista consum – nimeni nu va cumpara absolut nimic, desi totul va fi mai ieftin ca niciodata. Fara consum nu exista cerere iar fara cerere muncitorii vor intra in somaj. Ceva neclar pana acum?

Solutiile pot fi revizuirea valorii activelor de pe piata(da-o-n ma-sa ca prea erau scumpe!), controlarea ratelor dobanzilor de referinta, castigati cat mai multi bani lichizi si pastrate cu orice pret locurile de munca la nivelul fiecarei tari, cu Keynes sau cu ma-sa insasi, semnand cate un cec de 1 milion de euro pentru fiecare cetatean in parte, mi-e indiferent, insa sa faca ceva!

Tocmai s-a deschis o gaura neagra, iar inchiderea ei depinde numai de catre cei de la varf de data asta.